Introspectiv

 Tema pe care am ales-o, autoportretul, evocă prin procedee picturale, totodată grafice, dispoziţii , condiţii interioare ale Eu-lui. 
Imaginile nu au funcţia imediată de reprezentare a fizionomiei, a trăsăturilor concrete, ci sondează psihicul până se ajunge la esenţă, adevărata natură, adevăratele stări şi nuanţe comportamentale, precum melancolia, apatia, disforia, abjecţia, aspiraţia, teama, furia, fericirea.
Modul de reprezentare se află la graniţa dintre concret şi abstract, având în vedere faptul că ele păstrează o anumită ilustrativitate a imaginii, insă subiectivitatea şi trăirea primează.
Trecând de la forma exterioară, învelişul gol şi efemer, se pătrunde spre natura abisală, unde nimic nu este reprimat din teama de judecare sau de neimpărtăşire.Totul este natural, gestual, spontan, chiar primitiv. Autoportretele prezentate sunt într-o anumită măsură impersonale, nu fizice, cât emoţionale, astfel că privitorul are ocazia să se regăsească, să perceapă mesajul prin filtrul conştiinţei sale.
Prin intermediul lucrărilor reuşesc să fac o observare şi interpretare a propriilor stări şi dispoziţii mentale şi emoţionale, dobândind o mai bună cunoaştere a personalitatii.
Compoziţia este alcătuită din noua  autoportrete  distribuite sub forma   unui pătrat ce simbolizează perfecţiunea, stabilitatea şi totodată sentimentele instinctive.
Am dorit ca polipticul să se sprijine pe cifra trei care simbolizează mulţimea, astfel că noua poate reprezenta un infinit de stări, condiţii psihice şi spirituale, sentimente trăite de fiecare dintre noi mai intens sau mai superficial. 

Seria “Introperspectiv” este alcătuită din nouă  autoportrete.